Arte Plastice

Frumosul din arta – aceasta podoaba a inteligentei si sensibilitatii umane, prin imagini stralucitoare de viata armonizeaza ratiunea cu sensibilitatea si-i dezvaluie omului, mereu in cautarea destinului sau, sensurile superioare ale vietii. Arta rascoleste emotivitatea si constiinta omului, dezvaluindu-i idei, sentimente, atitudini, pasiuni si idealuri la care poate sa adere.
Arta, preciza Tudor Vianu, „este forma cea mai perfecta a muncii omenesti” in care se materializeaza prin imagini concret senzoriale inteligenta si sensibilitatea fiintei umane.

Cand ne gandim la pregatirea elevilor pentru secolul viitor, trebuie sa anticipam ceea ce cred educatorii ca reprezinta experienta artistica.
Ceea ce copiii simt si invata despre arta, la o varsta frageda, poate deveni o experienta artistica si estetica definitorie pentru judecata si intelegerea lor asupra prezentului si viitorului. Ei trebuie incurajati spre a deveni participanti activi in crearea artei, mai degraba decat simplii observatori. Ei vor invata sa priveasca si sa foloseasca arta ca mijloc de comunicatie, atat vizual cat si oral. Experientele artistice ii solicita continuu pe copii sa inventeze noi idei si solutii.
Invitand si incurajand copiii in experiente artistice, invatatorul ii initiaza in procesul invatarii intr-un mod inedit si incitant. Ceea ce invata copiii provine mai mult din interior, decat din exterior. Ei sunt stimulati sa-si ordoneze reactiile si sentimentele individuale si sa le articuleze intr-un limbaj simbolic, folosind forme de arta variate.

Arta plastica are o gramatica cu morfologie si sintaxa ale ei proprii, o limba „universala”, care nu e „materna” si nu se invata „de la sine” o data cu articularea primelor cuvinte, nefiind inteleasa in adevaratul ei sens decat prin cultura si meditatie. Bun cunoscator al fiecarui elev in parte, cadrul didactic poate si trebuie sa-i atraga in diferite forme de activitate, in lectii joc, prin care elevii sa nu fie fortati sa se adapteze unei realitati straine lor, ci sa le faciliteze asimilarea treptata a realului.

Ce este aptitudinea pentru arta plastica?

Dictionarul de pedagogie defineste aptitudinea ca fiind „un sistem organic integrat al componentelor senzorii, motorii, cognitive, afectiv motivationale si volitionale, care asigura desfasurarea cu succes a unei activitati”.
Aptitudinea pentru desen si modelaj se manifesta global la 3-4 ani si intr-o forma bine conturata la 6-7 ani. Aceasta apare de timpuriu, chiar din perioada prescolara, cand copiii acestei varste deseneaza figuri de oameni, de animale, pomi, case la inceput lipsite de proportionalitate si expresivitate, in culori necorespunzatoare, dar pe masura ce experienta se acumuleaza, iar aptitudinea respectiva devine mai evidenta, „creatiile” lor reflecta mai adecvat realitatea.

Care sunt indiciile prezentei aptitudinii pentru arta plastica sau componentele ei?

Din punct de vedere senzorial se impune integritatea si acuitatea analizatorului vizual, precum si prezenta unui deosebit spirit de observatie. Persoanele inzestrate pentru arta plastica dispun de reprezentari vizuale mult mai vii decat restul oamenilor. Figura unui om, un peisaj, un eveniment oarecare sunt reprezentate atat de viu si de plastic, incat acestea sunt vazute nu numai in conturul lor general, ci si in cele mai mici detalii. Culoarea este inseparabila de reprezentarea obiectului. Sensibilitatea vizuala implica nu numai simtul culorilor, al dispunerii lor cat mai nuantate cat si simtului proportiei, capacitatea de a surprinde raporturile dintre partile unui obiect, precum si dintre obiecte in spatiu. Frumusetea trebuie sa stii sa o vezi. Atunci cand elevul stie sa vada frumosul in ceea ce il inconjoara, acesta are langa el un izvor nesecat de bogatie spirituala. Învata-l sa vada! Poti sa atragi atentia copiilor asupra unor fenomene cu un continut estetic, de pilda: cum este luminata padurea de razele soarelui, cum se imbina intr-un colorit variat frunzele copacilor, verdele brazilor.

În lipsa cuvintelor copilul exprima mai adecvat si deplin prin culori, linii si forme, emotiile, perceptiile, dorintele, preocuparile, modul lui de a gandi, de a selecta, de a aprecia. Cert „Lumea copilariei e stapanita de domeniul creatiei artistice”. Mai artist decat copilul, cred ca nu e nici un artist pe lume. Problema educatiei simtului vazului, a acelui „ochi” care se bazeaza pe sensibilitate, inteligenta si judecata si care devine apt sa perceapa sensibilitatea formelor, a miscarii si culorilor revine invatatoarei care este constienta de faptul ca pe acest fond afectiv se aseaza cristalele cunoasterii artistice, care vor imprima gandirii lor anumite nuante, aureoland substanta viitoarei lor cunoasteri.

Dezvoltarea analizatorului vizual face ca elevul inzestrat pentru arta plastica sa dispuna intr-un grad inalt de simtul liniei, prin care se determina fixarea obiectului in spatiu, precum si delimitarea unei anumite parti a acesteia, in raport cu celelalte. Simtul observatiei il determina pe cel inzestrat sa priveasca realitatea inconjuratoare cu interes, stimulandu-i permanent atat gandirea cat si imaginatia.

Din punct de vedere intelectual, o componenta importanta este o gandire capabila de analize fine si sinteze unitare care sa includa trasaturile esentiale ale obiectelor, precum si o imaginatie puternica. Esenta imaginatiei este capacitatea combinatorie.
Din punct de vedere afectiv, o componenta esentiala este sensibilitatea, capacitatea emotionala, adica reactia copilului fata de realitate, prisma prin care vede el lucrurile. Luchian spunea odata un mare adevar: „noi, pictorii privim cu ochii, dar lucram cu sufletul. Poti sa ai talent, daca nu lucrezi, e degeaba. Munca trebuie sa-ti umble. Si poti sa desenezi bine, sa ai culoare cat de frumoasa, daca nu pui simtire, nu iese nimic.”. Tocmai de aceea creatiile copilului sunt mereu altele, fiindca si starile sufletesti se schimba.
Din punct de vedere motric, o componenta foarte importanta este dexteritatea manuala, caracterizata printr-o mare precizie si rapiditatea mainii, printr-o coordonarea deosebita a vazului cu mana. Datorita unui exercitiu persistent, intre reprezentarile vizuale si miscarile mainii se stabileste o puternica coordonare.
Din punct de vedere al trasaturilor de caracter o componenta a aptitudinii pentru arta plastica este perseverenta. Datele practicii scolare, ca si datele biografice ale marilor creatori in arta plastica indica adesea inclinatia timpurie ca element ce prevesteste aptitudinea respectiva. În perioada scolaritatii exista copii cu o puternica pasiune pentru desen, fiind capabili sa exprime in lucrarile lor stari sufletesti ale omului precum si trasaturi de caracter.

Copiii de 8 ani au un proces de gandire care evidentiaza mai mult detaliile decat ansamblul. Deseneaza cu placere imagini complexe. Uneori, sunt interesati de desenarea unor imagini comerciale. Se arata mai interesati de organizarea spatiala. Linia de fundal in desene si picturi este plasata intr-o zona mai inalta a foii. Simbolurile vizuale reprezentand oameni, case si diferite obiecte sunt mai proportionate si adesea plasate intr-o zona superioara din fundal.
Copiii de 9 ani sunt mai interesati de realism si adesea doresc sa fie desavarsiti in reprezentarea fidela a realitatii, incep sa inteleaga perspectiva. Prefera sa ia in considerare si sa exploreze diferite unghiuri de reprezentare, le place sa aleaga culoare potrivita pentru imagini sau obiecte.
Copiii de 10 ani au forta si indemanarea mainii crescute, astfel incat se ocupa de activitati artistice mai complexe. Prefera sa faca un plan de ansamblu al compozitiilor lor inainte sa elaboreze ideea finala. Îsi dezvolta imaginatia si gasesc instrumente de compozitie ingenioase care sa le reprezinte ideile vizuale. Sunt pasionati in special de inventii tridimensionale.

Cadrul didactic joaca un rol important in darea tonului si creare atmosferei pentru experientele artistice creative. În functie de mediul artistic, invatatorul trebuie sa descrie procesul intr-un vocabular adecvat. Vocabularul copiilor se va imbogatii, pe masura ce ei se familiarizeaza cu procesul si instrumentele artistice.
Sa ne ferim de sabloane sau de modele preconcepute! Sabloanele ori cadrele creeaza o similaritate si o uniformitate care nu le permit copiilor sa se bazeze pe propria lor imaginatie si pe talentele lor artistice. Daca dam voie copiilor sa-si creeze propriile forme, de fapt le aratam increderea in inzestrarea lor artistica. Copiii trebuie sa stie ca munca lor e pretuita!

Uneori copiilor le place sa priveasca diferite imagini si sa le copieze. Dorinta copiilor de a reprezenta fidel imagini realiste este importanta pentru ei. Copiii au frecvent tendinta de a repeta anumite forme desenate de mai multe ori, pana cand in cele din urma vor stapani imaginea respectiva in stilul lor. Este important ca elevii sa se simta inspirati si sa fie dornici sa progreseze in procesul artistic. Învatarea creativa are loc atunci cand predarea este creativa.
Copiilor trebuie sa li se ofere sansa sa invete din incercari, astfel dovedim respect fata de ei, ca indivizi creativi. E mai importanta incurajarea individualitatii copilului, decat o foaie de hartie.

La fel ca in cazul altor discipline, talentul innascut al elevilor pentru arta joaca un rol important in dezvoltarea si manifestarea interesului pentru arta. În etapele timpurii ale anilor de scoala nu se recomanda etichetarea copiilor ca fiind „cei mai buni artisti din clasa” sau compararea eforturilor acestora cu cele ale colegilor lor. La aceasta varsta copiii identifica cine are talent, insa este important sa fie apreciate eforturile si parerile tuturor copiilor.
Evaluarea constructiva se concentreaza asupra fiecarui copil in parte si asupra efortului si energiei pe care acesta le-a consumat pentru a duce la bun sfarsit o sarcina.
Rolul educatiei artistice plastice este acela de a-i apropia pe elevi de marii artisti si operele lor, de limbajul plastic, sa-i faca sa se joace cu materialele si tehnicile de lucru propuse, sa faca unele judecati valoroase asupra propriilor lucrari sau ale colegilor. Un copil are convingerea ca ceea ce realizeaza este unic si poate fi „citit” de ceilalti.

Copiii se nasc cu aptitudini artistice. „Nu-i descurajati pe debutanti! E periculos, fiindca v-ati putea insela foarte usor. Cei ce trebuie descurajati sunt incapabilii si trufasii, cei care ar vrea sa stie totul, fara sa fi invatat nimic!”(Camille Saint Soens).

 
Top Pagina
login