Muzica

Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie intr-o forma simpla, fie intr-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice.

Aptitudinea muzicala este o insusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si inclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, canta, invata cu usurinta cantecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cat mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta in dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Cand o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimand idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem in prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni raman la stadiul aptitudinii muzicale, pe cand altii, depunand o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori.


Care sunt indicii aptitudinii muzicale si ai talentului muizical? Aptitudinea muzicala este o combinatie specifica de insusiri senzoriale, intelectuale, afective si volitive.

Din punct de vedere senzorial este necesara o buna acuitate auditiva, datorita careia sa se poata percepe inaltimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia si timpul. Acuitatea auditiva se caracterizeaza printr-un prag al sensibilitatii sonore si al celei diferentiale scazute, adica prin capacitatea de a percepe cele mai fine si mai diferite sunete. Nu totdeauna o persoana care dispune de un organ auditiv bun da dovada de inzestrare muzicala. Într-o clasa, foarte multi elevi se remarca printr-un auz foarte fin, capabili de a diferentia sunetele aparatelor de fizica, vocile colegilor etc., fara insa a fi inzestrati muzical. Aceasta inseamna ca numai simpla percepere a sunetelor nu e suficienta, ci este nevoie in plus si de o intelegere a lor.

Aproape toti cercetatorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenta unui auz exterior si a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele si melodiile de afara, iar prin cel interior cele care se elaboreaza in minte sau cele care ni le reprezentam.

Pentru o persoana cu aptitudine muzicala este absolut necesara capacitatea de a diferentia sunetele dupa inaltime, nu numai extremele, care se percep usor, ci si sunetele foarte apropiate, cu mici diferente intre ele.

Ritmul muzical este capacitatea "de a trai activ, motric muzica, de a simti expresivitatea emotionala a ritmului muzical si de a-l reproduce cu exactitate".Cel dotat muzical percepe usor acest ritm, la inceput spontan, dar pe masura ce experienta muzicala se imbogateste, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie sa se tina seama.

Armonia este un alt element component al aptitudinii muzicale. O melodie, un acord sunt formate din numeroase sunete intre care exista o concordanta concomitenta. Perceperea armoniei inseamna perceperea concomitenta a mai multor sunete dintr-o melodie sau dintr-un acord. Cel inzestrat cu aptitudine muzicala isi da seama cu usurinta si exactitate de elementul dizarmonic aparut intr-o unitate melodica, ale carei componente se imbina perfect.

Tot asa de importanta este si perceperea timpului sau duratei unui sunet melodic. Unele sunete sunt mai scurte, altele mai lungi, unele se surprind in inspiratie, altele in expiratie. Perceperea duratei sunetelor este o conditie a muzicalitatii.

Din punct de vedere intelectual este necesara inprimul rand o inteligenta vie, activa, rapida. Muzica nu e un mozaic de sunete disparate, ci o structura de sunete legate prin inteles. Ea exprima idei, sentimente, dorinte, idealuri, aspiratii; cel inzestrat le intelege, iar pe o treapta superioara de formare le poate exprima cu profunzime si veridicitate. Inteligenta inseamna prinderea raporturilor dintre lucruri si fenomene, iar in muzica intre sunete si idee, sentiment etc.

Memoria, mai ales memoria auditiva, este de asemenea o componenta necesara a aptitudinii muzicale. Executia dupa auz a melodiilor este un indiciu al aptitudinii muzicale, care ajuta la depistarea timpurie a acesteia. Copiii inzestrati muzical, indata ce aud o melodie, incep sa fredoneze anumite fragmente care i-au impresionat mai puternic, iar dupa cateva perceperi repetate o redau in intregime.

Talentul muzical nu presupune numai o activitate componistica adica elaborarea de lucrari muzicale (opere, muzica simfonica, muzica usoara etc.) ci si o interpretare originala. Marii interpreti de muzica sunt mari talente muzicale, deoarece interpretarile lor sunt adevarate creatii, stiind sa introduca totdeauna specificul personalitatii lor, fara a neglija insa partitura. Foarte adesea marii compozitori sunt si mari interpreti, cum a fost cazul lui Haendel, Beethoven, Mozart, Weber, Chopin, Liszt, Musorgski, George Enescu etc.



Din punct de vedere afectiv persoana inzestrata muzical se caracterizeaza prin sensibilitate deosebita, adica prin trairea puternica, de o mare intensitate a muzicii, simtind nevoia de a percepe si a avea emotii cat mai variate si mai profunde. Talentul muzical dispune in plus de o forta neobisnuita, de influentare, declansand in sufletele ascultatorilor stari emotionale foarte intense. Sensibilitatea muzicala este insa asociata cu intelegerea continutului de idei al partiturii sau al frazei muzicale, muzica fiind o modalitate superioara de a exprima idei, sentimente, idealuri. Ascultatorul ramane indiferent, rece la interpretarea unui cantaret lipsit de sensibilitate si se entuziasmeaza atunci cand acesta reuseste sa-ti transmita fluidul sau afectiv.



George Enescu obisnuia adesea sa spuna: "În muzica este nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este munca", prin acel "30% talent"

 
Top Pagina
login